Tu știi ce înseamnă bullying? Bucăți din atelierele de dezbatere și artă teatrală din cadrul proiectului Antibullying cultural în diaspora și rural
Ție ți-a zis vreodată cineva că ești copil rău? Ai simțit vreodată că ai în tine mai multe persoane?
În perioada 21 martie – 12 aprilie, Katia Pascariu și Mihaela Michailov au facilitat împreună cele 6 ateliere de dezbatere și artă teatrală pornind de la cartea şi spectacolul Copii Răi. Am vorbit despre cartea și spectacolul Copii Răi, despre momente de bullying din viețile copiilor beneficiari și despre cum putem să ne construim poveștile mai autentic, mai simplu, mai despre noi. Altfel spus, s-au pus multe întrebări la care am căutat împreună răspunsuri.
Haideți cu noi să vă povestim cum au fost atelierele, ce-am descoperit împreună, ce înseamnă și cum arată bullying-ul pentru copiii din proiect?
Pentru a vă oferi puțin context, cei 45 de copii beneficiari (25 copii din rural și 20 copii din diaspora) au fost împărțiți în 3 grupe mixte (o parte din rural, o parte din diaspora), pentru a-i încuraja să creeze această legătură dintre diaspora și rural prin experiențele și poveștile trăite de ei.
Dacă voi ați fi un cuvânt, ce cuvânt v-ar plăcea să fiți?
Cu această întrebare Katia și Mihaela deshideau primul atelier și spărgeau gheața cu fiecare grupă în parte. Iar răspunsurile copiilor, vă recunoaștem, ne-au făcut să zâmbim! Mai mult, ne-au pus pe gânduri și ne-au surprins cu drag.
O parte din ele sunt: optimism, joc, știință, joacă, silința, încrederea în sine, fericire, sinceritate, curaj, tablou, iubire, fericire, minune, curaj, carte, magie, prietenie, lixandra, pace, arhitectura, simpatică, dor, optimism, ajutor, dans, matematică, arta, karate, fotbalul, muzica, handbal, gimnastica, lună, mama, magică.
Ce înseamnă cuvântul bullying?
Pentru că spectacolul Copii Răi dezbate fenomenul de bullying, am vrut să ne asigurăm că el este explicat de la bun început și toată lumea știe ce înseamnă. Katia i-a întrebat pe copii: Ce înseamnă cuvântul bullying?
“Deci, cuvântul bullying are mai multe înțelesuri, dar unul dintre ele este batjocorire. “Bullying” definește mai multe cuvinte.” Sara, 11 ani, Irlanda
Am mai primit și alte explicații de la copii, cum ar fi: “Bullying este repetarea unor lucruri care nu sunt faine, cu un scop rău. Când o persoană râde de alții mai mici decât ea. Hărțuire. Să lovești, să împingi.”
Pentru a îmbrăca toate răspunsurile într-o explicație, Katia le-a spus copiilor că:
“În limba română, termenul cel mai apropiat ar fi hărțuire. Când zicem hărțuire, ea poate să fie verbală – când folosești cuvinte jignitoare. Poate să fie emoțională sau psihologică și poate să fie și hărțuire sau abuz fizic, violența fizică. Toate acestea sunt înglobate, cuprinse în cuvântul bullying.”
Cum a pornit lucrul la spectacolul Copii Răi?
După ce am făcut cunoștință, Mihaela ne-a povestit mai multe despre cum a pornit lucrul la spectacolul Copii Răi. Am aflat împreună că:
- Acțiunea piesei a pornit de la un fapt real, o știre despre o fetiță din Caracal care în timpul unei ore de informatică a fost legată de profesoară și ulterior a fost agresată de colegii ei;
- Mihaela a folosit această poveste pentru că sunt foarte multe puncte de vedere care merită discutate și analizate. Toate aceste perspective fac povestea extrem de complexă;
- Un autor trebuie să fie foarte curios, să afle, să își pună foarte multe întrebări.
- “Realitatea este o sursă extraordinară de povești […] Uneori ce vedem în jurul nostru poate să nască o poveste” – ne spune Mihaela. În final, știrea a fost îmbrăcată într-o poveste, iar textul a fost gândit pentru o singură actriță, Katia, care interpretează toate personajele;
- Piesa a fost prima dată jucată în 2011, iar personajele din piesă sunt: FETIȚA, NARATORUL, PROFA, COPIII, MAMA, DIRECTORUL, GARDIANA;
După primul atelier, copiii au primit și o temă pentru următoarea întâlnire: Cum v-ați simțit într-o situație când ați fost martori ai unei situații de bullying? Povestiți un eveniment care s-a întâmplat la un moment dat și voi ați fost martorele sau martorii acelei situații de bullying.
Așadar, a două întâlnire a fost una în care am aflat multe povești. Mai mult decât atât, Mihaela și Katia au oferit feedback fiecărui copil în parte pe baza textului scris.
În interviul luat Mihaelei și Katiei pe baza experienței lor în cadrul atelierelor, am aflat de la Mihaela că:
“Ce mi se pare mie evident este că din punctul ăsta de vedere al relaționării cu tema, aproape toți au avut o experiență legată de bullying. Fie că au fost agresori, fie că au fost victime, fie că au fost martori. […] Problema atelierelor de scriere cu grupuri de copii – adolescenți este că ei deja sunt formatati să scrie într-un anume fel. Școala cumva îi formatează să folosească un anumit limbaj sau să devină foarte impersonali în actul scriiturii. Adică ei reproduc niște mecanisme de scriitură pe care le învață și care îi și protejează într-un fel și e destul de greu să le dai platoșa jos și să-i apropii de ei, să fie mult mai relaxați, să mergi cumva în adâncimea unor emoții. Asta este destul de complicat. Într-un fel scrierea creativă e foarte complicată pentru că merge împotriva a ceea ce ei deja au deprins și în același timp își propune să îi și ajute pe ei, să îi facă să fie mai ei, ca să zic așa. Tocmai de aceea noi am lucrat foarte mult să-i simțim pe ei cât mai mult în ce scriu. Dar lucrul ăsta nu e ușor și ia timp. Ia timp să te deschizi, să înțelegi că noi nu așteptăm compuneri, nu așteptăm lucruri drăguțe.
Așa că da, al doilea atelier a fost despre:
- Ce înseamnă o poveste și cum o putem scrie cât mai autentic;
- Întrebări. Multe întrebări. Cum te-ai simțit când s-a întâmplat asta? De ce ai spus asta? Chiar ai folosit cuvântul acesta sau a fost ceva mai informal?;
- Ce înseamnă un dialog cât mai real. Cât de important este folosim cuvintele noastre, fără să ne punem opreliști și să ne facem griji că nu am folosit destule epitete. Sinceritatea și simplitatea sunt elemente extrem de importante.
- Cu cât construim un context mai detaliat, cu atât cititorul va înțelege mai bine povestea. Este important să folosim detalii legate de stare, de situație, de acțiune. Cum să facem cititorul să vadă ce vedem noi când scriem povestea și să simtă ce simțim noi.
Și uite-așa am încălecat pe 6 ateliere de dezbatere și artă teatrală și v-am pregătit o bucată de morală: Avem nevoie de întrebări pentru a ne înțelege mai bine pe noi și lumea în care trăim, avem nevoie de răbdare să ne înțelegem emoțiile și curaj să le împărtășim cu cei din jur, avem nevoie de povești și, mai presus de toate, avem nevoie de libertatea de a ne crea singuri povestea noastră.
Cum ar spune Mihaela: “Dar lucrul ăsta nu e ușor și ia timp. Ia timp să te deschizi, să înțelegi că noi nu așteptăm compuneri, nu așteptăm lucruri drăguțe.” Iar Katia ar putea adăuga “Dar cred că e important să se vorbească, să vorbim, și sigur, noi folosim teatrul.”.
Înainte de a încheia povestea noastră, vrem să împărtășim cu voi unul din momentele faine, de culise, de care ne-am bucurat în ateliere:
Conversație suprinsa în timpul atelierului din data de 4 aprilie între Elena Spiridon, profesor coordonator din Brașov, Șinca Veche și Gheorghiță, elev clasa a 8-a.
Elena Spiridon: Bună seaaara! Gheorghiță, ai reușit, drăguțul mamii!
Gheorghiță: Daa!
Elena Spiridon: Vreau să te felicit că ai intrat și că ți-ai făcut timp. El are simularea și uite că îi place proiectul. D-aia o intrat.