Tabăra urbană transformată cu succes în online

0 Comment
30 Views

Tabara CELS 2020, adresata copiilor de la sate, a avut loc intre 26-28 august – singura tabara online, la nivel national, adresata copiilor de la sate

Sub semnul incertitudinii pana in ultimul moment, am fost nevoiti ca si pe cel de-al 3-lea mare eveniment al verii sa il readaptam in online: tabara urbana in capitala, dedicata celor mai implicati 15 copii din 7 sate in care activeaza Cluburi CELS, a devenit tabara online CELS 2020. Cele doua evenimente precedente au fost: Premierea profesorilor pe 6-7 iulie (a 5-a editie) si Caravana ZOOM Corlatel Mehedinti pe 21-22 iulie (a 11-a editie).

In anul scolar 2019-2020 Asociatia Lume Buna a coordonat activitatea a 35 de Cluburi Activ CELS (Calatorie Educativa in Lumea Satului) in sate de pe tot cuprinsul tarii, in care au fost implicati peste 500 de elevi si 70 de cadre didactice.

Putem spune ca, la fel ca intr-o poveste clasica (daca tot suntem spre filnalul proiectului Scena Creativ la Sat in care copiii creeaza piese de teatru), am trecut cu brio si de a 3-a incercare-provocare-adaptare si ne consideram acum castigatori la categoria online. Sigur ca dorurile si regretele de a nu ne putea intalni fizic au fost considerabile, s-a pierdut experienta senzoriala, emotia pe viu care nu poate fi inlocuita cu nimic, insa si a 3-a oara tot am mai descoperit si avantaje si faptul ca da, lucruri importante si de calitate pot fi facute online. Totul este sa perseverezi si sa nu renunti!

„Va iubesc!” ne-a declarat la sfarsit, simplu si direct asa cum numai copiii stiu sa o faca, Maria Manzat din Liebling, jud. Timis – mezina de numai 8 ani a taberei noastre.

Copiii minunati, reprezentanti ai cluburilor lor au fost: Antonia tot din Liebling, jud. Timis; Bianca, Ionut si Vlad din Cucorani impreuna cu Cosmina si Stefania din Stancesti, toti din Botosani care au pus deja in scena si au filmat piesa lor comuna; Ana Maria si Denisa din Corlatel, Mehedinti; Bianca si Sara din Drajna, Prahova; Mihaela si Anca din Piscu, Galati; Gheorghita si Roxana din Sinca Veche, Brasov.

De ce o reusita?

Larisa Popescu, presedinta Asociatiei Lume Buna si organizatoarea evenimentului rezuma astfel:

„Pot spune ca am ajuns sa ii cunosc mult mai bine pe copiii de anul acesta, fata de cei din tabarele anterioare, fata in fata. Acum in online, desi pe o durata mai scurta (maximum 3 ore jumatate intr-o zi) conectarea a fost 100%. Senzatiile se limiteaza la vizual si audio iar interactiunea la ceea ce comunici, mental si emotional. Pe de o parte nu s-au mai format “bisericute”, toti au avut ocazia sa vorbeasca, sa se asculte unii pe altii, sa se cunoasca in egala masura. Pe de alta parte nici nu am mai pierdut timpul ca in offline cu activitati organizatorice, drumuri de colo-colo, toate contra cronometru din dorinta de a le oferi cat mai multe experiente.”

Noi ne-am propus sa le oferim acestor copii creativi, implicati, care pot realiza tot ce-si propun, ateliere personalizate, interesante si care sa raspunda nevoilor lor. De aceea le-am centrat pe teatru si punerea in scena a pieselor in lucru prin cele 2 ateliere (de inceput si sfarsit) conduse de actrita Katia Pascariu si, rescpectiv, de regizor Florina Dumitrache,. Trebuia sa fim in Bucuresti asa ca am ales si unul dintre muzeele simbol ale orasului, mult indragite de copii: Antipa. Turul sau virtual a fost realizat de Mona Timofte, educator muzeal. Tehnologia este subiectul cel mai arzator, nu doar parte din viata noastra dar si pasiune a multor copii. O introducere in 3D printing este pe cat de utila, pe atat de spectaculoasa! Iar Mihai Peca de la ECDL a reusit sa o faca foarte interesanta.

Cel mai mult insa, am vrut ca totul sa fie foarte interactiv, sa le dea copiilor posibilitatea sa se exprime cat mai mult. La interactivitate au contribuit si aplicatiile noastre aliate: Zoom si Mentimeter (prin care raspund si vad in timp real raspunsurile tuturor cum se aduna pe ecran, fiind totodata anonime si incurajand astfel sinceritatea).

Am facut de asemenea eforturi de a realoca si gestiona resursele financiare dedicate evenimentului pentru a oferi premii cat mai consistente copiilor si de a aduce specialisti pentru a sustine atelierele. Multumim AFCN, finantatorului proiectului Scena Creativ la Sat si, de asemnea, donatorilor generosi si Fundatiei Aura Ion fara de care acest eveniment nu ar fi putut avea loc.

Nici nu ne-am fi putut reuni fara efortul constant si dedicarea profesorilor coordonatori care au facut tot posibilul pentru a-i conecta pe cei 15 copii cu noi.

Primul hop trecut a fost conectarea. Intotdeauna inceputul este mai dificil, mai ales in online, atunci cand conexiunile sunt fragile iar dotarea cu echipamente de comunicare in rural este precara. In plus, emotiile si trairile, reactiile sunt mai putin vizibile decat fata in fata. Dupa ce am reglat totul si am facut cunostinta, inclusiv prin paginile de jurnal tinute de copii in proiectele CELS, copiii au intrat in „camerele” virtuale unde s-au cunoscut si mai bine povestind, pe grupuri, despre cea mai mare calitate a lor si eroii din viata reala. Apoi, fiecare a transmis un mesaj catre lume (fericire si bucurie de viata s-au auzit cel mai mult) si a spus care este visul cel mai mare, incurajati fiind si de atitudinea CLUB CELS:

Atelierele

Au intrat in scena apoi, pe rand, pe parcursul celor 3 zile, specialistii jucausi si cu mare drag de copii pentru a le oferi din cunostintele lor cat mai prietenos si convingator in acelasi timp. Desi oameni mari si cu experienta, au fost si ei impresionati de copii si implicarea lor de dinainte (de exemplu cat de complex construite si profunde sunt piesele de teatru) si din timpul taberei. Invatarea, asa cum ii sta bine, a fost in ambele sensuri.

Primul atelier, cel de actorie, a fost tinut de actrita Katia Pascariu. Firescul si naturaletea Katiei au trecut imediat dincolo de ecran si au mobilizat copiii la exercitii fizice (atat de necesare printre ecrane si butonari), de mimica, de dictie, de imaginatie, de interpretare, de sinceritate si cate si mai cate au fost de povestit despre actorie, emotii, ce face o poveste interesanta, cum intri in rol si iti aperi personajul pentru a-l face convingator (chiar si pe cele negative), despre cum lucrezi in echipa, despre cum gresesti (lucru cat se poate de normal) si depasesti momentul daca esti bine pregatit. Ea si-a consemnat experienta astfel:

„De fiecare data cand am ocazia sa tin ateliere de teatru cu si pentru copii si adolescenti ma entuziasmez si ma emotionez – e o bucurie si o responsabilitate deopotriva. Tabara CELS 2020 a insemnat chiar mai mult, din 2 motive – primul se refera la tenacitatea si optimismul echipei organizatoare care in ciuda pandemiei, si a complicatiilor aduse de ea, au reusit sa organizeze online o tabara pentru copii; al doilea se refera la provenienta participantilor – este mult mai complicat sa reusesti sa te ”intalnesti” cu tineri care locuiesc si invata in rural.

Bun, mai departe a fost despre provocare si adaptabilitate.

Teatrul este un instrument educational extraordinar – cred cu tarie ca face bine oricui, oricand, consumat in doze consistente, ca participant si ca spectator. Am fost nevoita anul acesta sa ma mut cu peste 50% din activitatea mea in online, dar ateliere de teatru nu am mai tinut pe online. Am incercat sa urmez cursul firesc al unui atelier live, dar sa ma adaptez noului mediu de comunicare- zoom.

Intalnirea cu grupul de adolescenti a fost foarte puternica – cu un internet oscilant, cu adulti si bebelusi primprejur, acasa sau pe drum, tinerii au fost implicati, rabdatori, atenti, motivati, si au dat sens ideilor pregatite de mine. 

Poate nu ar fi trebuit, dar am fost surprinsa de ”maturitatea” lor: in felul in care au particpat, in felul in care au abordat tabara, in felul in care s-au ”adaptat”. Cred ca la final eu am invatat cel putin la fel de mult cat (sper) ca au invatat ei. 

Un grup de copii cu personalitati diferite, veseli si curiosi, dornici sa joace/ sa cunoasca/ sa descopere lumea si prin teatru. O lume complicata care nu de putine ori ii pune la incercare.

I-am simtit seriosi si i-am tratat ca pe niste colegi care urmeaza sa joace pe scena si trebuie sa fie pregatiti. I-am sfatuit exact cum ma auto-instruiesc inainte de spectacole, la repetitii sau in viata personala. I-am provocat la joaca si la joc si raspunsul lor a fost prompt si intens.

Faptul ca i-am simtit pe acesti tineri (pe care, repet, i-am vazut exclusiv pe zoom si le-am citit scenariile de teatru cu cateva zile inanite) atat de apropiati este meritul lor, dar evident si al profesoarelor si profesorilor lor, si al familiilor. 

Mediul online nu este obligatoriu sec si ostil, din contra – spatiul fizic nu a mai contat si am simtit ca s-a creat intre noi un spatiu al increderii si al sinceritatii. Eu le-am vorbit despre curaj, iar ei mi-au raspuns tot cu sinceritate si cu multa candoare si s-au vulnerabilizat, povestind despre propriile temeri si dorinte. 

Esenta teatrului nu a lipsit: aici si acum! Multumesc :)”

A urmat Mona Timofte, educator muzeal, care le-a oferit  o vizita interactiva la Muzeul National de Istorie Naturala “Grigore Antipa”. Pofta de calatorii a fost starnita cu intrebarea „Daca in acest moment ai putea sa calatoresti oirunde in lume, unde ai merge?”. Vehiculul este imaginatia care este alimentat cu bucati de realitate, cunostinte, amintiri si povesti, iar punctul de pornire este Muzeul. De aici au plecat si in turul virtual al Antipei, cu cateva opriri bine alese si punctate cu povesti despre fondatorul sau, animalele si dioramele lor, habitatul lor natural si obiceiurile lor, filmulete si chiar exercitii fizice care imita miscarile animalelor ori dans pur si simplu. In final cu totii au reflectat la ce foloseste sa mergem la muzeu. Din perspectiva Monei, lucrurile au stat asa:

„Ca educator muzeal, unul dintre primele lucruri pe care le inveti este importanta interactiunii directe intre vizitatori si patrimoniul unui muzeu. Astfel, indiferent ca sustii ateliere practice pentru adulti, ca organizezi o vanatoare de comori pentru adolescenti sau ca insotesti copii intr-o vizita interactiva printr-o expozitie temporara, primul pas al unui specialist in educatie muzeala este de a crea o atmosfera ce incurajeaza atat explorarea fizica, cat si prin filtrul imaginatiei, a spatiului muzeului si a obiectelor expuse.

Dar cum faci sa ghidezi noi aventuri atunci cand un muzeu este inchis sau cand nu mai poate sa primesca grupuri de copii plini de energie si dornici de explorare? Odata cu restrictiile aduse de pandemia de coronavirus, m-am intrebat adesea daca un educator muzeal poate recreea cu adevarat experienta imersiva a unei vizite in galeriile unui muzeu de acasa, din fata unui calculator. Si m-am gandit cu o oarecare teama daca povestile pe care stiu sa le spun despre animalele ce traiesc printre recife de corali sau fluturi cu culori ireale din padurile Americii de Sud nu se pierd pe drum intr-o prezentare pe Zoom.

Provocarea de a insoti copiii din Tabara CELS  intr-o vizita virtuala la Muzeul National de Istorie Naturala “Grigore Antipa”, mi-a oferit ocazia de a-mi demonta aceste temeri si prejudecati. Dar, cel mai important, mi-a oferit ocazia de a intalni niste copii uimitori, a caror energie si dorinta de a afla mai mult, de a fi mai mult, razbate din spatele ecranului de calculator si impune implicare totala si autenticitate din partea adultilor cu care interactioneaza.

Daca la inceput m-am simtit un pic timorata si scoasa din elementul meu – spatiul fizic al muzeului, deschiderea copiilor, curiozitatea lor, sinceritatea cu care mi-au pus intrebari, mi-au spulberat emotiile si m-au ajutat sa descopar placearea de a impartasi cu ei ceea ce stiu. Poate ca a pune la cale o excursie virtuala intr-un muzeu pare simplu – iei un tur virtual, il asesonezi cu ceea ce stii, adaugi cativa stropi de poveste si esti gata. Dar experienta acestei tabere urbane recreate in mediul online a fost si pentru mine, nu numai pentru copii, o experienta de invatare valoroasa. Mi-a fost demonstrat inca o data ca este esential sa lasi copiii sa puna intrebari si sa isi impartaseasca gandurile, chiar si atunci cand nu par a avea legatura cu discutia, ca invatarea are loc atunci cand integrezi mai multe tipuri de experiente si creezi un spatiu in care sa le starnesti curiozitatea si dorinta de a explora pe cont propriu.

Asa ca o excursie virtuala intr-un muzeu este un pic mai complicata decat o conexiune la Internet, un call pe Zoom si accesul la un tur virtual al unui muzeu. Ai nevoie si de o poveste personala cu care sa ii atragi in calatorie pe copii, de instrumente prin care sa le dai o voce, de platforme online variate care sa creeze un proces dinamic si de un dram de emotii care sa iti aduca mereu aminte ca nu exista atat de multe diferente intre tine, educatorul muzeal, si copiii din fata ta. Ah, si de o pauza de dans si exercitii de strambaturi pentru destinderea atmosferei.”

Ultima zi, cea mai lunga, a fost impartita intre atelierul de 3D printing tinut de Mihai Peca, ECDL, cel de storytelling, tinut de Florina Dumitrache, regizor si premierea copiilor si impresiile finale moderate de Larisa Popescu.

Pe Mihai Peca si pe copii ii uneste pasiunea comuna pentru tehnologie, pasiune care, numai pomenita si le aduce sclipiri in ochi. De aici lucrurile interesante pe care le-a povestit, aratat si demonstrat Mihai i-au tintuit de ecran pe copii pret de peste 2 ore: despre imprimanta-robot si istoria ei, materialul pe care il foloseste si felul in care construieste obiecte cu o plaja foarte mare de aplicabilitate, cum putem fabrica noi un obiect 3D. In a doua parte, Mihai a trecut la demonstratia practica proiectand in direct un semn de carte personalizat si pe care urmeaza sa-l fabrice 3D pentru toti participantii la tabara. Iata ce spune el despre aceasta experienta:

„Invitatia la editia din acest an a Taberei urbane CELS mi-a oferit ocazia sa cunosc copii si profesori fantastici care au reusit prin optimismul si bucuria lor sa ma faca sa ma simt din nou copil si sa ma bucur alaturi de ei de inovatiile din domeniul tehnologiei si de extraordinara lumea a imprimarii 3D. Multumesc din suflet Asociatiei Lume Buna si tuturor celor implicati pentru oportunitatea  de a participa la acest proiect minunat!”

Florina Dumitrache i-a provocat pe copii sa povesteasca despre procesul crearii pieselor de teatru, de unde le-a venit ideea, cum au dezvoltat-o si cum au lucrat la texte, mai ales in conditiile restrictiilor.

„Pentru mine, experienta avuta in online cu copiii a avut parti bune. Tehnologia este pe cale sa se transforme intr-un aliat pe termen lung si consider ca cei mai multi dintre copii sunt mai relaxati si invata fiecare in ritmul propriu.

Daca la oras copiii sunt foarte abili si utilizeaza internetul foarte usor, in mediile rurale inca este dificil. Copiii au de suferit pentru ca nu au acces la acelasi val informational si creativ la fel cu cei de la oras. In orice caz, copilul are nevoie sa fie sustinut si sa asimileze rapid aceasta metoda de invatare.

O tabara urbana pare imposibil de organizat online, dar decizia de a o muta in online a fost mai folositoare copiiilor decat daca s-ar fi anulat.

Un exemplu concret este turul virtual la Muzeul Antipa, dar si interactiunea de la atelierul de actorie.

In ceea ce priveste atelierul creativ tinut de mine pentru ei, copiii au fost nerabdatori sa vorbeasca despre cum au realizat piese de teatru si despre cum au lucrat la dialoguri si personaje fara sa se vada fata in fata. Le-a iesit. Si le-a iesit bine.

In a doua parte a discutiei mele cu ei a fost nevoie de doua exercitii rapide, dinamice, foarte interesante – pentru a le tine treaz interesul. Au creat povesti plecand de la cateva cuvinte si le-au prezentat pe echipe, iar apoi au aflat cum se pot distra fotografiind obiecte pe culori.

O astfel de experienta motiveaza pe toata lumea. Pe ei ii motiveaza dandu-le incredere si aparteneta la un grup, la un club, la socializare, iar pe noi ne motiveaza sa cautam continuu surse de finantare si noi modalitati de a le face dezvoltarea mai frumoasa.”

A urmat mult asteptatul moment al premierei cand Larisa Popescu le-a dezvaluit copiilor si o parte din premiile pe care le vor primi prin posta, dupa finalizarea proiectului Scena Creativ la Sat: carti, tricouri si sacose personalizate, jocul creativ si… marea supriza… cate un e-book!

 Ce a insemnat aceasta tabara?

Iata esenta, cuvintele regasite pe buzele tuturor participantilor:

  • Dezamagirea initiala la aflarea vestii ca tabara se transforma online
  • Desi nu aveam mari asteptari a fost interesant, o experienta minunata, am invatat foarte multe lucruri noi
  • am cunoscut oameni minunati si mi-am facut prieteni
  • ne-am distrat, am socializat, sper sa tinem legatura

Cu ajutorul lui Menti am putut afla si mai multe:

Grupul nou format a promis ca va continua comunicarea si pe Facebook si Whatsapp.

Si noi am decis, urmare a succesului categoric al acestor 3 mari evenimente online ale verii, sa continuam si sa organizam intalniri bilunare, online, cu toti membrii Cluburilor CELS. Fie pe rand, fie grupate 1-2 Cluburi, in functie de numarul elevilor inscrisi. Acest lucru nu se intampla daca nu ar fi venit schimbarile aduse de pandemie…

Profesorii coordonatori sunt trup si suflet alaturi de copii. Unii chiar nu au putut sa se desprinda de ei si i-au insotit si pe parcursul atelierelor, pana la final (desi erau concepute si adresate doar celor mici). Atitudinea si incurajarile lor sunt nepretuite!

Le multumim inca o data pentru dedicare, le uram multa putere dar si buna dispozitie pentru a continua, a se adapta si a fi modele pentru cei din jurul lor. In incheiere o citam pe dna. profesoara Daniela Raveanu din Corlatel, Mehedinti:

Multumim pentru sprijin si incredere. Copiii nostri au fost fericiti zilele astea datorita stradaniei voastre… Sunteti atat de buni incat aproape mi-e teama sa ma bucur pe deplin… Am parcurs impreuna un an greu, dar voi ne-ati ajutat sa-l infrumusetam, speram sa vina un an scolar real chiar daca este greu… Vom invata impreuna sa traim altfel, sa ne bucuram de fiecare lucru din jurul nostru si sa sporim increderea copiilor ca impreuna vom construi o Lume Buna”

Tabara online CELS 2020 a fost organizata in cadrul proiectului Scena Creativ la Sat, proiect co-finantat de Administratia Fondului Cultural National (AFCN).

 


Motivația este contagioasă!

Pe voi ce vă motivează? Suntem firi curioase și am...