5 evenimente în 5 comunități locale, marca ROC

Proiectul ROCultural (Resurse Oferite Comunităților), realizat de asociația noastră și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național, are 2 mari componente: cea de educație – prin susținerea unei serii de ateliere cu copiii și cea de creare a unei platforme online (care în final se va identifica cu websiteul nostru) în care vom întâlni și acoperi nevoile pentru realizarea unei educații (culturale și nu numai) de calitate ale comunităților rurale sau din diaspora, cu resursele educaționale oferite de noi prin proiectele noastre și cu resursele materiale pe care companiile partenere le pot dona acestor comunități.

Suntem la jumătatea proiectului și am încheiat prima componentă, cea de educație. După 3 luni extrem de prolifice, în care am susținut 10 ateliere cu copiii din Cork (Irlanda), Corlățel (Mehedinți), Vaideeni (Vâlcea), Faraoanele (Vrancea) și Piscu (Galați), a venit rândul lor să creeze micile lor evenimente locale, fiecare în comunitatea lui, retrospective pentru tot ce au creat și dobândit în acest schimb cultural. Pe larg despre cum a fost la ateliere, am povestit în articolul dedicat.

Încă sub semnul pandemiei și al restricțiilor diferite în fiecare școală, aceste evenimente au fost organizate în cele mai diverse moduri: în aer liber, într-un parc din Cork (nici nu se putea altfel, cei 10 copii venind din școli și chiar localități diferite) și ca prilej de întâlnire a diasporei; în clasă, sub forma unui interviu cu toți participanții – la Corlățel și Piscu -, tot în interior, ba chiar cu spectatori din rândul colegilor și al părinților în Faraoanele, unde au reușit să facă o serbare mai mare cu ocazia zilei de 1 Iunie, sau în curtea școlii la Vaideeni.

Oricum a fost, toți au strălucit în costume tradiționale remarcabile, ori prin bucuria revederii după o îndelungată distanțare (impusă de pandemie dar si de distanța fizică în Cork). Și-au tipărit și expus lucrările din timpul atelierelor și au povestit între ei și cu publicul lor despre cum a fost.

La Piscu, evenimentul s-a petrecut sub forma unui interviu-dezbatere în biblioteca școlii – cartierul general de unde dna. Ana Maria Petrea coordonează de ani buni toate activitățile Clubului CELS.

Anca Dumitrache, moderatoarea, prin întrebări bine țintite către unul sau altul dintre participanți, i-a făcut să retrăiască emoțiile și bucuriile atelierelor și a obținut răspunsuri surprinzător de sincere, pofunde și detaliate. De fapt, cu toții au reușit să facă o radiografie obiectivă și subiectivă în același timp a atelierelor – o comoară pe care noi, cei care am pus la cale aceast proiect, o vom lua cu noi mai departe și prețui nespus. Vă mulțumim mult pentru așa o implicare, până la capăt: Andreea Stroiu, Andra Vasilache, Rareș Petrea, Miruna Dima, Daria Muscă și Anca Dumitrache.

Ce a fost special pentru ei în acest proiect, altfel decât în orice altă experiență de învățare: dezvoltarea abilităților de comunicare, socializarea, noile prietenii legate, toate datoriă faptului că “profesorii au încercat să ne integreze pe toți în discuție, să ne unească pe toți și ne-au implicat pe toți în ateliere”. Chiar dacă au fost mai mult sau mai puțin timizi, rușinoși, ba chiar speriați la început de exprimarea liberă în fața unui public necunoscut (copii și profesori), de teamă că vor fi judecați, s-au deschis și destins pe parcurs. Și-au dat sema că de fapt “noi suntem aici ca niște prieteni, ca o familie, și că trebuie să discutăm liber, fără frici”.

Rareș spune „Deși sunt o persoană foarte deschisă și de obicei vorbesc mult, partea cea mai dificilă din proiect pentru mine a fost integrarea și că a trebuit să mă cunosc cu oameni noi”. Pe de altă parte, tot el spune: „m-am simțit un om nou pentru că oamenii nu mă cunoșteau și puteam să fiu ce voiam eu să fiu, să mă modelez pe mine și am simțit că sunt liber și că pot să decid ce vreau să spun și cât să spun.”

A fost mult și despre emoții, cum spune Daria: „Mi-era rușine, mă bâbâiam foarte mult (mă bâlbâi și acum) când trebuia să prezint o lucrare de a mea, mi-era frică că o să spună că n-o să le placă, sau că o să gândească că am făcut ceva greșit. Dar a trebuit să-mi iau inima în dinți și să fiu mai puternică.” La fel și Miruna apune că „la început am fost rușinoasă dar pe parcurs nu am mai simțit așa de mult emoția și mi-am dat seama că profesorii nu mă vor certa și-mi vor explica unde greșesc și acest lucru a însemnat mult pentru mine.”

Au avut multe de spus și despre importanța acestui proiect pentru copiii din diaspora, Irlanda. Ei cred că le-a prins foarte bine din multe puncte de vedere:

• Andreea: „Mi se pare foarte important acest proiect, este un prilej bun pentru ca și ceilalți copii din alte țări să cunoască mai bine cultura românească, identitatea noastră culturală, despre patrimoniul tangibil și intangibil și despre tot ce înseamnă pentru noi tradiții și obiceiuri”
• Rareș: „Am văzut că, cel puțin cei din grupa noastră, au fost foarte dezinvolți și au încercat să se implice în orice, chiar dacă le era greu să vorbească românește și am apreciat foarte mult faptul ăsta
• Daria: „Ei locuiesc în Irlanda și e foarte greu să nu-și uite tradițiile și obiceiurile dar în cadrul acestui proiect i-am ajutat și am vorbit despre țara noastră astfel încât să nu-și uite limba maternă.”
• Andreea: „Mie mi se mai pare că și-au dezvoltat puțin mai mult accentul pentru că ne-au auzit și pe noi vorbind și au vorbit româna din ce în ce mai bine.” Rareș: „am observat și eu că pe parcurs cel puțin 2 copii au început să apese silabele și să le vorbească mult mai bine, să rostească cuvinte noi și chiar am fost impresionat și am fost într-un fel mulțumit de mine.”

Copiii din Piscu și-au spus părerea și punctual despre fiecare atelier și, ce am remarcat foarte interesant și benefic, este că au descoperit domenii noi, care li se par foarte frumoase, chiar dacă nu ar face o meserie din ele, cum a fost cazul fotografiei și a meseriei de educator muzeal. Pur și simplu au simțit că le lărgesc orizontul și îi ajută mult să cunoască toate aceste lucruri noi.

În general toți au spus că au aflat multe lucruri noi, iar Rareș a sintetizat foarte plastic: „am aflat foarte multe lucruri, mai ales despre Cork, am văzut și foarte multe poze și consider că după acest proiect rămân cu un tablou mare și colorat în galeria mea de amintiri.”

Cu toții ar recomanda călduros acest proiect celor mai buni prieteni ai lor și ar face-o prin câteva cuvinte:

Stăruință – Pace interioară – Prietenie – Ajutor – Distracție – Amintiri noi – Răbdare și Libertate – Rușine

Daria precizează: „Cuvântul meu nu este la fel de pozitiv dar ar fi Rușine. Asta pentru că la început toți eram timizi și tuturor ne era frică că am putea fi judecați dar am putut să trecem peste această rușine și am primit feedback foarte bun și am început să ne simțim bine în pielea noastră.”

Copiii din Faraoanele au trimis acest mesaj asociației noastre:

„Ne-ați oferit șansa de a învăța și altfel decât la școală, ne-ați creat o punte între noi și diaspora iar noi am creat noi prietenii, ne-ați sprijinit, ne-ați încurajat și ați avut încredere în noi, am descoperit că drumul spre casă duce către noi înșine, ne-am folosit de imaginație și creativitate și am reușit să ne definim”

Simina Ardeleanu, Alexandru Crișan, Alexandra Stan, Alexandra Dumitru și Daniel Mohammad.

Doamna profesoară Lăcrămioara Teodorescu a făcut o trecere în revistă a întregului proiect, după care fiecare din copiii participanți a povestit ce a însemnat pentru el această experiență.

In Vaideeni evenimentul de final s-a petrecut afară, în curte, ca să poată veni și părinții. Au organizat o mică expoziție cu fotografiile făcute și au povestit tot ce s-a petrecut. Oana Burticioaia, profesor de istorie și coordonator al Clubului CELS, spune că acest proiect, foarte creativ, le-a dat multă încredere copiilor care au avut de depășit o serie de bariere.

Pentru copii esențial a fost că au învățat foarte multe lucruri frumoase, au socializat cu alți copii și și-au făcut noi prieteni, au învățat să aibă mai multă încredere în ei și să nu renunțe niciodată la visele lor. În mod special la atelierul de teatru le-au plăcut exercițiile fizice și faptul că monologul le-a dat ocazia să se exprime liber. Și părinții au fost foarte mândri de ceea ce au realizat copiii lor în acest proiect.

Ioana și Maria Stănușescu, Iulian Drăghici, Roxana Marian și Iustina Fina își doresc ca pe viitor să mai poată participa la astfel de proiecte.

La Corlățel, dna. Daniela Răveanu, coordonatorul celor 5 copii a jucat și rolul moderatorului unui interviu care a adunat esența celor experimentate de ei în atelierele ROC.

Așa am aflat de la Georgiana Chelu că, pentru ea, proiectul a fost special prin faptul că a vorbit cu copii din alte regiuni, a discutat personal cu ei cu fiecare în parte, a aflat ceva despre țara lor, despre obiceiuri, despre viața lor personală și ei la fel.

Marina Pițiga spune că a fost o altfel de experiență de învățare pentru că a cunoscut doamne noi care au fost drăguțe cu toți copiii care au participat la acest proiect și i-au învățat multe lucruri noi. Amelia Stănușoiu adaugă și faptul că le-a fost explicat foarte clar și precis ce au de făcut.

Pentru Andreea Mic, cel mai dificil moment a fost atunci când a intrat (online) cu toți copiii pe care nu-i cunoștea. Pe parcurs însă, a ajuns să-i cunoacă pe fiecare, pentru că a fost încurajată să socializeze cu ei, lucru care a făcut-o să se simtă foarte bine. S-ar bucura foarte mult să păstreze legătura chiar și peste câțiva ani pentru că sunt niște copii foarte buni și s-au înțeles foarte bine cu ei. Și, astfel, o să-și amintească de activitățile pe care le-au făcut alături de ei.

Andrei Obădariu spune că a învățat foarte multe lucruri noi, inclusiv cum s-au cunoscut părinții lui (la atelierul de patrimoniu).

„Înțeleg eu de la voi că aveți mai multă încredere în voi de-acum, nu? Că sigur veți reuși dacă vorbiți și dacă spuneți exact ce credeți și cum credeți că este bine. Și acest lucru vă dă o încredere mai mare în voi.”

a concluzionat Dna. Răveanu

Câte un cuvânt de la fiecare arată cel mai bine cu ce au rămas corlățenii din acest proiect:

Amintiri – Experiențe – Prietenii – Sentimente – Colaborare

La distanță de 3600 de km, la Cork, evenimentul mult așteptat a avut loc într-un foișor dintr-un parc. După o săptămână întreagă de ploaie și frig vremea a ținut cu toți cei 10 copii și cele 2 inimoase coordonatoare: Mihaela Drăgan și Liana Ghidel. Bucuria acestei întâlniri a fost mare, nu doar pentru că a venit după o lungă perioadă de restricții cauzate de pandemie, dar și pentru că o parte din participanții în proiect s-au văzut pentru prima dată fața în față. Alături de ei au fost și părinții și chiar frații mai mici.

Mihaela a povestit despre proiect, și ce ajutor mare a fost în acest an greu, cu multe restricții, în a ține legătura cu prietenii, cu cei de acasă, cu tradițiile și cu tot ce îi leagă de România. Chiar dacă a fost destul de solicitant pentru copii uneori, a fost o experiență minunată, de perfecționare a limbii. Amăndouă au mulțumit copiilor pentru implicare, colaborare și efortul făcut și au îmânat apoi diplomele de participare pentru: Patricia Gulcă, Anna Melnic, Vlad și Mihnea Drăgan, Cristian Dobrea, Darius Ciobănucă, Alexandra Postolache, Lucas Ghidel, Maya Potor și Laura Mocan.

Discutând cu copiii, a reieșit că principalul beneficiu al proiectului a fost perfecționarea limbii române. Și, chiar dacă la început au avut emoții din această cauză, pănă la final s-au simțit complet liberi și în largul lor. Tocmai pentru asta ar și recomanda acest proiect și altor copii români.

Din spusele celor 30 de copii și 7 profesori coordonatori reiese că Atelierele ROC au fost despre deschidere și libertate de exprimare; învingerea fricii, timidității, rușinii, căpătarea încrederii în sine; legarea de prietenii într-un mediu care a încurajat comunicarea între copii; învățarea de lucruri noi și interesante atât de la ateliere cât și de la ceilalți, despre modul lor de viață; a mai fost despre creativitate, colaborare și, nu în ultimul rând, perfecționarea limbii române pentru cei din diaspora.

Încă o dată ne bucurăm că am fost împreună cu voi, atâția copii talentați și minunați în acest periplu cultural. Și noi, cei mari, am descoperit multe lucruri prin ochii voștri și suntem fascinați, ca întotdeauna, să vedem cât de frumos intrați cu toții în acest joc al descoperirilor și cum, de la sămânța unei idei, prin discuții și încurajarea de a vă exprima cât mai liber și fără frica de a greși, ajungeți să creați lucruri suprinzătoare!

În următorul articol veți putea descoperi detalii despre evenimentul final ROCultural în care copiii beneficiari au povestit despre proiect și s-au bucurat de o audiență aleasă, un public numeros, de peste 50 de invitați – atât reprezentanți din partea Ministerului Educației, Departamentul Românii de Pretutindeni, Radio România Cultural, cât și profesori români din Spania și Dubai interesați de proiect.

Proiectul ROCultural este realizat de Asociația Lume Bună și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național