100 de doruri – educație, alinare și lucruri care rămân

“M-am simțit extraordinar și chiar mi-aș dori să se mai facă asemenea proiecte. M-am dus până la un magazin și aveam tricoul și șapca mea cu #100DeDoruri” și am trecut pe lângă punctul doamnei Olivia unde s-au oprit niște oameni de la Severin și m-am dus și le-am povestit toate poveștile pe care le știu despre Corlățel, ei mi-au zis că o să facă tot traseul și chiar l-au făcut și au citit tot de la fiecare disc în parte! Eram mândră de tot ce am putut realiza alături de colegii mei și de profesori și de dumneavoastră și de colegii dumneavoastră. Sincer, vă promit, nu o să vă uit niciodată și o sa mă uit în fiecare zi la diploma cu #100DeDoruri.” – spune Mădălina Dumbravă, elevă în clasa a VI-a la Școala din Corlățel, unul din cei 150 de copii la care am ajuns prin proiectul nostru, în cele peste 5 luni de muncă intensă.

Ce nu o să uite? Noi ne-am propus ca împreună cu copiii și profesorii de la școala din comuna Corlățel, județul Mehedinți și cu sprijinul Asociației Zi de Bine, să dăm un exemplu de cum putem reconstrui spiritul comunității în jurul a 100 de doruri care însumează tot ce e mai important și valoros pentru cei de aici și cei plecați departe. Am transformat aceste legături puternice, indestructibile, în 10 repere fizice, vizibile, ale lui ACASĂ. Cu ele am marcat un traseu cultural-identitar ce-i va face pe corlățeni, oriunde s-ar afla, mândri de rădăcinile lor. Copiii au primit 30 de biciclete și au inaugurat acest traseu printr-o ștafetă în care kilometrii străbătuți împreună îi apropie simbolic de cei aflați departe.

Puteți viziona un scurt film al proiectului pe canalul nostru de youtube.

Entuziasmul Mădălinei Dumbravă este revigorant și molipsitor, chiar dacă situația ei este departe de a fi una fericită: mama plecată din țară, tatăl cu probleme medicale serioase și bunica Maie pe post de ambii părinți… Mădă a fost alături de noi de la prima întâlnire pe zoom, apoi a urmat 2 din cele 4 ateliere pe care le-am organizat iar fotografiile ei remarcabile au putut fi admirate în expoziția instalată la școală la Reperul nr. 1, Oameni, la marele eveniment din 20 iunie.

În plus, a învățat o sumedenie de legende despre Corlățel, pe care le-a povestit, cu grația unei adevărate domnițe, tuturor celor care au trecut pe la Reperul nr. 3, Legende și povești.

Mădălina mai ilustrează perfect și cuvintele cheie ale acestui proiect, 100 DE DORURI:

Educație – Alinare – Lucruri care rămân

Cum așa?

În decembrie anul trecut Melania Medeleanu, care a văzut cum noi, la Asociația Lume Bună, ne propunem și ducem până la capăt multe proiecte care fac bine atâtor copii din zonele rurale, s-a oferit, prin Zi de Bine să ne susțină un proiect în anul următor.

Semnalul de alarmă a fost în acest caz, faptul că la Școala profesională din Corlățel, unde învață peste 220 de elevi, 1 din 5 copii are cel puțin un părinte plecat la muncă în străinătate. Mulți oameni pleacă departe și nu se mai intorc nici măcar la copiii sau părinții lor. Sunt sate întregi care se destramă… Rămâne însă dorul… Ce i-ar face pe toți să se adune din nou, împreună? Și așa am început să lucrăm la concept…

Ne-am dat seama că dorul, la fel ca și patrimoniul, este despre lucrurile cu adevărat importante. De fapt, dorul este patrimoniul personal. Am pornit de la cei plecați pentru că atunci când iei distanță, lucrurile se cern, cele mai importante ies la suprafață. Proiectul nostru s-a născut și a crescut din aceste doruri culese de la cei plecați, puse în oglindă cu ale celor rămași acasă, în comunitatea Corlățel. I-am chestionat și am găsit 100 de doruri, unele cât se poate de generale și aplicabile oriunde, altele particulare – valori de patrimoniu ale oricărui om și oricărui loc. Aduse la un loc, ne-am dat seama că ele formează identitatea culturală a unei comunități și au potențialul de a reconstrui spiritul său. Pe larg despre toate acestea în interviul acordat de Monica și Larisa Elizei de la Zi de Bine și preluat într-un articol și pe site-ul nostru.

După ce am descoperit cele 100 de doruri, le-am împărțit în 10 categorii și le-am dat o formă fizică: prima găsită a fost steaua în 8 colțuri, semn tradițional de pe cusăturile din Mehedinți, devenită călăuza noastră și simbolul proiectului.

De ce Corlățel?

Pentru că el cuprinde o Românie într-un sat. Mai este și bine-cunosctul cântec popular

„Foaie verde dedițel

Pe deal pe la Corlățel

Trece dorul mărunțel

Cu dragostea după el

care leagă dorul neapărat de Corlățel. Coincidență fericită pentru că tot aici avem o excelentă colaborare, de 4 ani, cu dna. Daniela Răveanu, director al școlii, un dascăl minunat și o neobosită promotoare a proiectelor de educație non formală prin cultură. O discuție pe larg, pentru a înțelege mai bine de ce, o puteți găsi pe site-ul prietenilor de la Zi de Bine.

Am mai ales Corlățelul să fie pionier în acest proiect și pentru că a reprezentat o provocare din punct de vedere al traseului cultural: nu este nici aproape de București și nici într-una din cele mai recunoscute zone din punct de vedere al turismului cultural, cum sunt Brașovul, Timișul, Bucovina… Am vrut să arătăm tocmai că patrimoniu valoros există oriunde, doruri care-l definesc sunt oriunde, proiectul acesta este aplicabil oriunde.

Atelierele

A urmat partea de educație. Chiar dacă ne-am adresat în primul rând copiilor, printr-o serie de circa 20 de ateliere, am implicat, tot prin intermediul lor, întreaga comunitate, pentru a fi la curent cu proiectul nostru, a-l înțelege și sprijini. Copiii au primit chestionarele pregătite de noi și au fost operatori de interviu pentru cei apropiați.

După care, la ateliere de arhitectură, fotografie, patrimoniu și scriere creativă, i-am ajutat să înțeleagă ce înseamnă lucruri importante la nivel personal și ce trebuie prețuit la nivel mai larg, al întregii comunități. Printr-o serie de discuții și activități pe care le-am legat de la un atelier la altul, i-am ajutat și să-și exprime propriile idei legat de aceste noțiuni prin cuvinte, desene, machete și fotografii.

La atelierul de patrimoniu, ținut de Iulia Iordan, și-au întrebat părinții și bunici despre istoria familiei și au creat un arbore genealogic presărat cu povești marcante. Apoi i-au devenit ghizi pentru o zi în satul lor, extinzându-și astfel aria de interes: Daria a realizat fotografii ale obiectivelor culturale sau naturale din sat și a prezentat chiar un parcurs posibil; Mădălina a dus poveștile în zona de magic și a povestit despre locul preferat de întâlnire, Parcul cu nuci; Roberta a realizat o carte cu acest traseu.

Deja antrenați, au răspuns apoi plini de emoție întrebărilor despre dor..

Mi-e dor să mă plimb cu fratele meu care este acum plecat în Italia. Alessia

Mi-e dor să merg la școală. Florin

Mi-e dor să cânt la chitară în parc cu prietenul tău. Alex

Mi-e dor să mă joc de-a pitulușu cu prietenii mei. Mădălina

Mi-e dor de plimbările în grup, fără să vorbim despre tehnologie. Daria

Mi-e dor de picnicurile cu prietenii. Mihaela

La scriere creativă, împreună cu Veronica Leca au pus cuvintele cap la cap în tot felul de feluri, chiar și însoțite de reprezentări vizuale, exersând texte de poveste, de pus în cărți poștale sau în sms-uri, în haikuri sau alte versuri. Cel mai interesant a fost pentru ei când au pus în sticle mesaje pentru a fi citite peste 10-20 de ani, un fel de moștenire de lăsat generațiilor ce vor veni:

„Acest sat este foarte important pentru noi. Sper că și pentru voi. Aveți grijă de el.”

„Aveți grijă de locurile minunate din sat, precum am avut și noi.”

„Dragi săteni, aș vrea să vă spun să păstrați istoria vie a acestui sat, precum o păstrăm și noi.”

„Prețuiți fiecare copac, fiecare plantă, fiecare om. Acest sat are o istorie frumoasă și interesantă.”

„Păstrați tradițiile și datinile transmițându-le mai departe. Încercați să nu poluați mediul. Și aveți grijă, noaptea ies șacalii.”

„Fiți aproape de cei dragi, să nu-i părăsiți niciodată.”

„Am crescut în acest sat și mă reîntorc în el. Aveți grijă de el pentru că are frumuseți pe care încă nu le-ați descoperit.”

„Acest sat este casa noastră, sper să vă placă, simțiți-vă ca acasă când ne vizitați și sper să îl păstrați curat.”

Simțiți că sunteți puternici și fiecare dintre voi va reuși în felul său să prețuiască acest sat.

Nu mai aruncați cu gunoaie pentru a nu polua. Și aveți grijă de acest sat deoarece este foarte frumos. Sunt locuri frumoase pe care încă nu le-ați descoperit.

La arhitectură, alături de Annemarie Strihan, copiii au pornit de la întrebarea: „Ce păstrăm din satul nostru?”, pentru ca, prin întrebări și răspunsuri, să înțeleagă noțiunea de REPER. Pe baza imaginilor proiectate copiii au identificat reperele lor locale prin comparație cu cele din alte regiuni și apoi, cu carnetul de schițe în mână, au colindat satul și l-au observat prin desen, însușindu-și astfel arhitectura sa. Au concluzionat că există 4 repere care fac arhitectura Corlățelului ușor de identificat:

• Casa cu pridvor în arc trilobat (pe care l-am denumit cu copiii “arc în trifoi”).
• Fântânile cu acoperiș specific.
• Pătulul (denumire locală a fânarului, identificată de copii) cu o arhitectura specifică.
• Decorațiile de la streșini sau de pe case (am depistat împreună chiar steaua în 8 colțuri specifică iilor locale).

La fotografie, cu Monica Bumbeș, au integrat, pe lângă noțiunile de bază ale proiectului și noțiuni de tehnică și compoziție fotografică. Au făcut fotografii, au discutat pe baza lor și a altor fotografii realizate de ei și de fotografe românce recunoscute înternațional (ce le pot deveni chiar modele). Cu acest bagaj au pornit apoi prin sat și pe la casele lor și au strâns peste 250 de fotografii care ilustrează dorurile corlățenilor. Cele mai frumoase 34 dintre ele au fost tipărite, înrămate și expuse pe 20 iunie. Alte 3 au fost tipărite sub forma unor cărți poștale oferite participanților la eveniment.

Doamna Daniela Răveanu a mai ținut cu cei mai mici, din ciclul primar, încă 3 ateliere, de gastronomie și cântece și dansuri.

Permanent, copiii au fost însoțiți și coordonați la aceste ateliere de profesoarele din școală cu care au continuat să lucreze pentru a pune în practică cele învățate. Cunoștințele dobândite și creațiile rezultate, le-au integrat în expozițiile pe care le-au organizat tot împreună cu doamnele în jurul fiecărui reper al traseului cultural, în ziua evenimentului.

Traseul cultural inaugurat de ziua satului

• 10 repere culturale: oameni, obiecte, legende și povești, gospodării, îndeletniciri, cântece și dansuri, locuri, gastronomie, construcții și tradiții,
• fiecare cu ale sale 10 doruri sunt decupate pe 10 discuri de metal create și realizate de artistul plastic Marius Stroe.
• amplasate în 10 puncte cheie din satele Corlățel și Valea Anilor, alcătuiesc un traseu cultural de 10 km. Nu întâmplător, traseul are forma unei tălpi – o amprentă pe care toți participanții la acest proiect o lasă pentru viitor.

Puteți descărca harta de aici.

Copii de la Școala Corlățel au primit 30 de biciclete noi-nouțe pentru a inaugura cum se cuvine, în fața întregii comunități, acest traseu. Au pedalat cei 10 km îmbinând cultura cu mișcarea.

Am organizat o ștafetă nu a vitezei, ci a cunoștințelor dobândite de ei despre toate aceste doruri. La fiecare reper, cele 3 echipe de câte 10 bicicliști au fost așteptați de colegii lor și de doamnele profesoare care le-au povestit despre tot ce se află în expoziția lor și apoi le-au dat, contra răspunsurilor corecte la ghicitori, câte 3 piese dintr-un mare puzzle ce cuprinde toate cele 100 de doruri.

S-au reunit cu toții, copii, profesori, expoziții, în mijlocul cultural al satului, la Școală. Acolo, între școală și monument, am reinstalat toate cele 10 expoziții-reper, copiii au completat puzzle-ul, au cântat, dansat și recitat și au primit cadou câte o hartă a traseului, frumos tipărită și înrămată. Ce mai, a fost o adevărată sărbătoare de Rusalii, de ziua satului Corlățel și a Traseului 100 De Doruri!

Încurajând și mai mult mișcarea, furnizorul bicicletelor, Decathlon, a donat copiilor și o serie de articole sportive: mingi de fotbal, volei și de baschet, rachete de tenis și de badmington.

Mulțumim și echipajelor de la poliția rurală Vânju Mare pentru că au asigurat desfășurarea ștafetei și a întregului eveniment în perfectă siguranță.

Noi ne mai dorim ca acest traseu să devină un reper al zonei el în sine, sa fie o atracție turistică cel puțin pentru corlățenii plecați pe alte meleaguri, atunci când revin. Și poate, cine știe, va fi chiar sursă de inspirație și pentru alte comunități.

Atunci când am pus pe hârtie conceptul proiectului am avut un sentiment de entuziasm creator, apoi când l-am agreat cu Melania am avut intuiția că va ieși grozav- cu toate astea pe viu a fost și mai și. Am realizat că oamenii au nevoie de acest gen de evenimente pentru a fi împreună ca o comunitate, pentru că și-au pierdut mult din sentimentul de împreună. Când eram mică și se întâmpla un eveniment în satul în care am copilărit toți oamenii veneau, erau târguri, sărbători, hore. Evenimentul a avut în centru peste 150 de copii din Corlățel și Valea Anilor, a fost o încântare pentru toți cei prezenți și dovada cea mai bună este faptul că profesorii își propun ca de acum înainte să sărbătorească anual de Ziua Satului Corlățel și Ziua Celor 100 de Doruri. – spune Larisa Popescu, președinta Asociației Lume Bună, inițiatoarea și coordonatoarea acestui proiect.

Este foarte frumos că am adunat atâția oameni în proiectul nostru. Pentru că, dacă vrei să reușești ceva de așa anvergură ai nevoie de o miză puternică și de timp pentru ca întreaga comunitate să intre în joc, cum a fost în cazul nostru, la Corlățel. – este de părere Monica Bumbeș, coordonator educație și comunicare în proiect, din partea Lume Bună.

În concluzie

Melania, Luciana, Ana Maria și Eliza de la Asociația Zi de Bine, au darul de a înțelege în profunzime lucrurile acestea esențiale pentru ființa noastră. Și mai au și puterea de a le comunica așa încât să mobilize oamenii să li se alăture și să susțină aceste cauze. Iată cum au extras esența proiectului:

#100deDoruri este o cauză despre Educație și Alinare. Pentru că și asta poate face educația atunci când le oferi copiilor informație, înțelegere, un rol în tot procesul de învățare și jocuri care să-i ajute să le cuprindă pe toate: poate să-i aline. Cunoașterea și înțelegerea evenimentelor și experiențelor pot să aline. Te pot ajuta să trăiești mai Bine.

Mulțumim încă o dată și sponsorilor care, prin intermediul Zi de Bine, au rezonat cu această cauză: UniCredit Bank, E.on Group și Lidl Romania.