Iulia+Cosmina= MOV. Un interviu plin de culoare

Bună. Eu sunt Maria, elevă la un liceu din București și voluntară în proiectul MOV – Meditaţii oferite de Voluntari încă din prima ediție pilot, din 2021.

Sunt pasionată de povești, fie că prind viață din paginile unor cărți, fie că îmi sunt povestite direct de oameni. Și, credeți-mă, chiar dacă pare că în general nu facem lucruri ieșite din comun, povestea fiecăruia merită să fie ascultată. E unică tocmai prin faptul că e numai a ta. Tocmai de aceea, am decis să cultiv această pasiune, să adun poveștile colegilor mei din acest proiect și să le împărtășim cu voi. Așa s-a născut Miniseria de articole 1+1=MOV.

Am avut un început minunat: am cunoscut doua fete extraordinare care mi-au răspuns la câteva întrebări despre experiența lor (vă las interviul mai jos pentru a vă delecta cu el). Iulia și Cosmina fac pregătire împreună din acest an școlar. Iulia este elevă la un liceu din București și o ajută pe Cosmina, elevă la o școală din Galați, să se pregătească pentru examenul de Evaluare Națională. Este uimitoare determinarea fetelor și plăcerea cu care vorbesc una despre cealaltă și despre orele lor de studiu.

Le-am rugat să-mi spună fiecare câte un cuvânt care le definește. Cosmina mi-a mărturisit că ei i se potrivește cuvântul “curiozitate”, pe când Iulia și-a ales cuvântul “bucurie”. Aşa mi-am dat seama că, în povestea lor, totul este făcut cu bucurie si din curiozitate pentru nou. Avem atâtea de învățat de la ele! Haideți să le ascultăm povestea.

Maria: Ce înseamnă MOV pentru voi? Ce așteptări ați avut de la MOV și cum a fost de fapt? Ați schimba ceva la experiența voastră avută până acum?

Iulia: Eu m-am hotărât să particip la acest proiect în urma unei discuții cu doamna dirigintă. Ceea ce m-a atras la MOV a fost faptul că puteam să ajut anumiți copii să evolueze, să înțeleagă mult mai bine materia predată la școală și să se pregătească, la fel ca în cazul Cosminei, pentru Examenul de Evaluare Națională. MOV înseamnă pentru mine ajutor și evoluție. În ceea ce privește așteptările pe care le-am avut, am vrut să creez o relație de prietenie. Totodată, am vrut să-mi dezvolt mie abilități în a vorbi despre și a explica anumite lucruri, căci nu avusesem șansa asta până acum. Am putut evolua pe ambele planuri. Acum îmi dau seama că am realizat lucruri frumoase și, sper eu, eficiente în pregătirea Cosminei. Nu aș schimba nimic din ceea ce am trăit!

Cosmina: Pentru mine acest proiect a fost o oportunitate pe care nu aveam norocul s-o găsesc în fiecare zi! M-am implicat din nevoia de a mă pregăti pentru examenul ce urmează. În mare parte așteptările mele au semănat cu cele ale Iuliei, poate singurul punct în care nu mi-au fost satisfăcute fiind interacțiunea fizică. Înțelegi mult mai bine ceea ce îți este explicat atunci când o persoană este lângă tine. Însă Iulia a făcut eforturi și, în ciuda faptului că ne despărțeau un ecran și sute de km, am înțeles totul foarte bine. Mă înțeleg bine cu ea, simt că legăm o relație de prietenie și mi-am dat seama că atunci când primesc ajutor din partea unui prieten, lucrurile mi se clarifică mult mai repede în minte. Mă bucur să am parte de o trăire atât de frumoasă și nu aș schimba nimic la ea, bineînțeles exceptând dorința de a ne vedea și față-n față.

M: Îmi imaginez că au fost și provocări pe drumul pe care ați început “să-l parcurgeți” împreună. Puteți să-mi dați un exemplu de o provocare sau o problemă întâlnită în proiect și cum ați trecut peste?

I: Eu sunt încă de anul trecut în acest proiect. În ceea ce o privește pe Cosmina, nu am întâmpinat probleme sau provocări (așa cum le-ai numit tu). Totuși, anul trecut am avut parte de o comunicare destul de deficitară în sensul în care eleva pe care o pregăteam nu prea îmi răspundea la mesaje și comunicam destul de greu, dar, până la urmă, am reușit să gestionez situația și s-o îndrept.

C: Problema pe care am întâmpinat-o eu este timpul. Am o grămadă de teme de la școală pe care eram obișnuită să le fac sâmbăta și, după ce le terminam, aveam obiceiul de a ieși afară să mă plimb cu prietenii mei. De când am început meditațiile, această rutină mi s-a schimbat, întrucât întâlnirile cu Iulia au loc sâmbăta și, după ce se încheie, mă întâlnesc cu amicii. Timpul e prea scurt și nu mai reușesc să termin toate lecțiile în această zi și îmi mai rămân și pentru duminică.

M: Ținând cont că ați avut micile voastre “probleme” de rezolvat, ori cu celelalte persoane, ori cu voi înșivă, sunt curioasă să aflu ce vă motivează în proiectul MOV? Puteți să-mi povestiți despre motivația voastră interioară care v-a făcut să vreți cu adevărat să continuați?

I: Pe mine m-a motivat atât faptul că pot ajuta un copil, cât și ceea ce ține de dezvoltarea mea: am reușit să ies din zona mea de confort și să-mi dezvolt latura socială, întrucât depășindu-mi timiditatea am descoperit că pot să relaționez mult mai ușor. Totodată, am învățat să accept faptul că și eu pot pot greși, nu numai Cosmina, important fiind să învățăm din aceste greșeluțe pe care le mai facem.

C: Hmm, nu m-am gândit la acest aspect până acum. Am făcut un eseu despre motivație la limba română, dar nu am avut ideea de a transpune ceea ce am scris acolo și în viața și experiența mea. Cred că ceea ce mă face să continui și să mă strădui să înțeleg și să fac cât mai multe exerciții este dorința mea de a lua o notă cât mai bună la Evaluarea Națională. Este o ambiție personală pe care, acum că am și ajutorul și susținerea Iuliei, sper să o săvârșesc.

M: Pe modelul înainte și după, ce credeți voi că puteți face acum (după experiența MOV) și înainte nu puteați? Cum v-a schimbat proiectul MOV perspectiva despre viitorul vostru? E ceva ce simțiți că înainte nu ați fi putut să faceți sau nu ați fi avut curaj și acum îl aveți?

I: Da. Eu mi-am dezvoltat atât latura socială, cât și abilitatea de a explica mai bine anumite lucruri, așa încât să poată fi înțelese cu ușurință. Nu cred că aș folosi cuvântul “schimbat”, dar cu siguranță proiectul MOV mi-a oferit o altă viziune asupra a ceea ce vreau să fac în viitor. Am descoperit că îmi place partea aceasta de a învăța și de a explica anumite lucruri și, poate, voi alege o meserie care să pună în valoare aceste abilități.

C: Da, cu siguranță pot sesiza o diferență! Înainte eram timidă și nu prea comunicam, dar de când am început să fac meditațiile cu Iulia simt că pot vorbi cu oricine și că pot avea încredere în oricine, doar dacă îmi este și apropiat. Această încredere, ca și respectul într-o prietenie, trebuie să fie reciprocă. În ceea ce privește viziunea despre viitor, proiectul nu mi-a schimbat-o, dar mi-a dezvoltat-o, deoarece m-a făcut să descopăr și să înțeleg diverse detalii în ceea ce privește matematica, materie aflată într-o strânsă legătură cu ceea ce-mi doresc să devin.

M: Retrăind pentru un moment experiența voastră în acest proiect, care sunt primele 5 cuvinte care vă vin în minte când vă gândiți la experiența voastră în proiectul MOV?

I: Primul cuvânt care mi-a venit în minte este “prietenie”. Și cred că ar mai fi: înțelegere, motivație, bucurie și satisfacție.

C: Mie în minte mi-au venit cuvintele: prietenie și dezvoltare. Acestea ar fi cele doua cuvinte definitorii. Cred că li s-ar mai putea alătura: respect, încredere și reușită.

Poate că povestea lor nu seamănă cu basmele copilăriei. Nu are drept protagoniști nici prinți și prințese, nici zâne și creaturi fantastice. Chiar și finalul ne este necunoscut. Dar, în ciuda acestor lucruri, știm precis că povestea lor are un curs minunat!