Cele patru scoli prietene in dialog – Coletul Creativ la Sat
Dupa o adevarata calatorie a traditiilor si povestilor din locul natal, am stat de vorba cu cele patru cadre didactice coordonatoare din comunitatile implicate in cadrul proiectului Coletul Creativ la Sat :
– Hriscu Cristina, Cucorani, judetul Botosani (in colaborare cu Scoala din Stancesti)
– Mihaela Moraru, Batrani – judetul Prahova,
– Elena Spiridon, Sinca Veche – judetul Brasov,
– Valentina Papp, Liebling – judetul Timis.
Va invitam mai jos sa le ascultati povestea :
1. Proiectul ,,Coletul Creativ la Sat” a fost un element nou. Cum a fost primita aceasta noutate, ce provocari si ce bucurii a adus?
Cristina Hriscu: Proiectul ,,Creativ la Sat”, dupa parerea mea, a insemnat o pregatire practica a micilor elevi pentru viata, pentru a mentine legaturile familiale si de prietenie. Proiectul le-a stimulat imaginatia, curiozitatea si creativitatea, iar prin toate obiectele puse in colet le-au aratat celorlalti copii cu care au facut schimb indemanarea si harnicia, iubirea de semenii lor, de traditiile si obiceiurile de pe plaiurile natale.
Valentina Papp: Proiectul Coletul Creativ la Sat a fost o provocare minunata. Copiii au fost incantati, dornici sa se implice. Nu pot descrie bucuria si nerabdarea cu care au asteptat coletul de la scoala “prietena”. Impreuna cu Elena, am pus la cale o “micuta farsa” si i-am pus sa deschida un colet fals. Dezamagirea lor se vede in filmulete. Cu multa bucurie au participat la realizarea obiectelor decorative. Ei au venit cu idei noi. S-au descoperit unii pe altii, dar si pe ei insisi. Paginile din jurnal o arata cu prisosinta. Pentru mine? A fost un proiect inedit, care m-a pus putin la incercare. Trebuie sa recunosc, nu cu mandrie, ca a fost, pentru prima data, cand nu am reusit sa ma incadrez in termenele stabilite. Dar, trecand peste toate inconvenientele, a fost un proiect de care sunt mandra, unul potrivit sufletului meu.
Mihaela Moraru: Da, chiar a fost o provocare atat in randul elevilor cat si in ceea ce ma priveste. Copiii au fost entuziasmati din start de numele proiectului : Coletul Creativ La Sat, starnindu-le foarte tare curiozitatea. Ne-am implicat cu totii din prima clipa, cand ne-am sfatuit ce anume trebuie sa contina acest colet pentru copiii din Botosani, incat sa starnim dragoste si prietenie reciproca. Evenimentul final a fost apogeul, deoarece ne-am bucurat impreuna de reusita si satisfactii.
Elena Spiridon: ,,Coletul calator” a fost o sansa de a nu simti durerea ce o aveam in picioare, pentru ca erau atatea de facut intr-o perioada atat de scurta. A fost sansa mea de a simti dragostea copiilor fata de oameni si implicit fata de mine si colegii mei. A fost sansa de a petrece timpul liber cat mai apropiat nevoii mele de a trai. A fost o sansa data copiilor pentru a pune in valoare elementele ce-i definesc ca si grup, ca si zona geografica. A fost o sansa pentru a se bucura impreuna de un moment al asteptarii , al daruirii, al pregaririi unei bucurii. A fost o sansa de a castiga increderea adultilor in a putea organiza profesional un eveniment cultural. A fost o sansa de a cunoaste alti copii din alta zona si de a descoperi legaturi ce ii pot uni.
2. Ne puteti da un exemplu concret de impact al proiectului asupra comunitatii? O poveste care sa arate implicare din partea participantilor, directi sau indirecti.
Cristina Hriscu: Impactul asupra proiectului a fost imediat, caci fiecare parinte, dupa ce a aflat despre ce este vorba, si-a ajutat copilul cu informatii, materiale utile, a participat la unele activitati premergatoare trimiterii coletului, au fost incantati de copilul lor ca este invatat ce sa scrie intr-o felicitare, intr-un jurnal al prieteniei, sa prepare cu mana lor o prajiturica, cum sa aranjeze o masa intr/un mod festiv, cum sa serveasca invitatii, cum sa descrie preocuparile localnicilor, oamenii de seama din locul de bastina cum sa impacheteze intr-un mod creativ niste obiecte, cum sa le aseze pe toate intr-un colet si sa-l duca la posta. De asemenea, invitatii participanti la evenimentul de prezentare au fost placut surprinsi cate informatii de suflet se pot descoperi si cate emotii te pot coplesi la deschiderea unui colet primit de la cineva drag.
Valentina Papp: Coletul primit de noi a fost tare calator. L-am primit in preajma vacantei de primavara. Cei de la Fan Courier l-au tinut pe traseu sau in depozitul lor cam o saptamana. Am avut indelungi conversasii, cu diversi operatori. Poate ca au invatat ceva bun din ele. Cand a ajuns, cu adevarat, coletul la scoala noastra, eu ma pregateam de o calatorie peste hotare si nu am putut sa il preiau. Era la ceasul inserarii, cand nu este nimeni la scoala. Am sunat o mamica, care sta aproape de scoala. Aceasta nu era acasa, asa ca a sunat-o pe soacra ei, care a reusit sa primeasca coletul. Si uite asa, cu mic, cu mare, am reusit sa intram in posesia “Coletului calator” si sa implicam parinti si bunici, chiar de la primirea acestuia.
Mihaela Moraru: Faptul ca dl primar a fost alaturi de noi cu informatii despre comuna pe intelesul copiilor , cu materiale utile si ca a reusit sa ajunga si la evenimentul final, unde a fost deosebit de incantat de realizarea noastra, pentru noi a insemnat foarte mult. Ne-am simtit sprijiniti si apreciati pentru tot ceea ce am realizat.
Elena Spiridon: Clubul CELS din Sinca Veche a devenit competitiv cu celelalte cluburi din judet care activeaza in orase. Nu exista deosebiri. Ni s-a dus faima si asta ne determina: eu sa continui, indiferent de ce imi va rezerva viata, iar ei sa-si consume timpul liber al copilariei in atelierele clubului.
3. Daca ati putea implementa proiectul la scara nationala, cum ar arata? Ce ar avea in plus/in minus?
Cristina Hriscu: Daca as putea implementa proiectul la nivel national, ar arata in acelasi fel, deoarece pasii de urmat, programarea activitatilor pe saptamani, obiectele care ar trebui puse in colet, toate aceste sugestii si informatii primite la inceput de catre Asociatia Lume Buna ne-au fost de un real folos, nu au ingreunat in niciun fel programul scolar al elevilor, activitatile extrascolare fiind incitante si relaxante.
Valentina Papp: As prelungi durata proiectului. E nevoie de timp pentru a realiza atat continutul coletului, cat si prezentarea acestuia. Poate ca acest proiect nu ar avea nevoie de asa mare amploare la nivel national. S-ar putea realiza sub forma unui “Oracol”. Elevii din diferite scoli ar putea completa fiecare o pagina de jurnal si, fiecare, ar putea scrie cate un gand. Ar putea avea forma unei stafete. Cand ai primit coletul, trimiti altul, unei alte scoli. Ce as schimba? Nu as mai lucra cu copii de varste atat de diferite. Sigur, ei au fost cei dornici de a participa la acest proiect. Dar e dificil sa lucrezi cu copii atat de micuti, cum au fost cei de clasa I. Mai ales la completarea chestionarelor, avand in vedere ca ei abia au invatat sa scrie. Ce as mai schimba? Mi-as rezerva mai mult timp pentru a gasi persoane pricepute si dornice sa filmeze. Noua ni s-au sters filmari. Poate ca m-as stradui sa ii implic si mai mult pe parinti, dar si pe colegi. Cu toate acestea, “Coletul Creativ la sat” va ramane un proiect de suflet.
Mihaela Moraru: La scara nationala pentru acest proiect as vedea numai plusuri. As concretiza finalul proiectului intr-o intalnire fata in fata a partenerilor implicati , in una dintre cele doua scoli pentru a trai emotii mult mai intense , pentru a lega prietenii durabile, pentru a vedea si alte frumuseti ale tarii.
Elena Spiridon: Proiectul se poate extinde catre tari ale UE sau mai usor catre Republica Moldova, unde va asigur ar fi un mare castig pentru ambele parti.
Va multumim pentru implicare, dedicare si creativitate !